Modelul actual de conducere a unei primării, în România, cu foarte puține excepții, este axat pe principiul că a fi primar înseamnă să gestionezi banii cetățenilor în favoarea ta și a cercului tău de rude, prieteni, oameni devotați și susținători din campania electorală, indiferent de gradul de competență al acestora, posturile fiind ocupate după principiul „concursul se dă joi, dar postu-i ocupat de marți”. Fețele funcționarilor din primărie se schimbă cu fiecare nou primar instalat, fiecare aducându-și, după principiile fanariot-balcanice de conducere, ecosistemul lui de oameni de încredere, pentru perioada în care urmează să administreze urbea. Până la un punct, acest lucru ar avea o justificare; e normal să conducă cu oamenii lui de încredere și nu cu ai fostului edil șef, pentru a nu exista posibilitatea de a fi sabotat, în acțiunile lui, de către aceștia. Cetățenii României s-au obișnuit cu ideea că primarul „își trage și pentru el ceva”, că „și bucătarul mai gustă din mâncare”, pentru că „cine lucrează cu miere, se mai linge și pe dește”, toate aceste expresii arătând mentalitatea poporului nostru, care acceptă ideea că se fură la primărie sau în ministerul cutare, dar cu o condiție: să se facă și pentru comunitate lucruri bune, toate aceste „ziceri” populare fiind sintetizate în expresia, specific românească:
„Băi, fură, fură, da` să facă și pentru noi ceva!”
Nu, stimați candidați la funcția de primar, și cetățeni care citiți aceste rânduri, dacă vrem ca lucrurile să meargă bine, trebuie în primul rând să renunțăm noi la această mentalitate!
Primarul trebuie să conducă primăria după principiile de conducere ale unei societăți comerciale, în care el este administratorul acestei societăți, iar cetățenii orașului sunt proprietarii și beneficiarii acestei societăți.
Primarul trebuie să conducă primăria după principiile de conducere ale unei societăți comerciale, în care el este administratorul acestei societăți, iar cetățenii orașului sunt proprietarii și beneficiarii acestei societăți.
Nu am folosit cuvântul „patroni”, ci proprietari, pentru că acest cuvânt are o conotație profund negativă în mentalul colectiv: „patron”, pentru foarte mulți oameni, este acel individ cu ceafă groasă, frunte îngustă, burtă revărsată peste centură, lanț de aur la gât, un vocabular compus din trei cuvinte, două râgâieli și cinci onomatopee, care conduce o mașină „bengoasă”, și care are un comportament disprețuitor față de angajați, pe care îi exploatează nemilos, oferindu-le un salariu de supraviețuire.
Adevărul este acesta: cetățenii sunt proprietarii și beneficiarii bugetului primăriei, deoarece ei sunt cei ce contribuie la acest buget! Chiar și fondurile guvernamentale sau europene, sunt tot din contribuțiile cetățenilor!
 |
| Voi pune această poză până la saturație, pentru că trebuie să înțelegem cu toții, și noi, cetățenii, dar și conducerea orașului, că proprietarii bugetului primăriei sunt acești oameni care se înghesuie să-și plătească impozitele. Consiliul local și primarul sunt doar gestionarii acestui buget. |
Având această axiomă ca plecare, iată cum ar trebui să gândească primarul gestionarea acestui buget:
Reducerea cheltuielilor și maximizarea profiturilor
A) Fiind oraș turistic, prioritară trebuie să fie curățenia pe domeniul public, trotuare, carosabil, spații verzi, stâlpii electrici, coșuri de gunoi, locurile de afișaj și publicitate stradală, digurile, plajele, farul genovez; blocurile de pe principalele străzi să fie zugrăvite, toată zona hotelieră și de promenadă trebuie să fie impecabilă, deoarece investiția în curățenie, spații verzi, flori, copaci, ambianță plăcută, se va întoarce însutit prin banii pe care turiștii îi vor cheltui în oraș, care ajung, prin taxele, impozitele și salariile celor ce lucrează în turism, înapoi în circuitul economic al Mangaliei.
De asemenea, un alt factor ce trebuie luat în considerare este faptul că, datorită cererii de locuri de cazare, fiind un oraș curat și preferat de turiști, tarifele hoteliere și ale particularilor vor crește, prețurile apartamentelor vor crește, deoarece mulți vor dori să aibă un apartament de vacanță în orașul nostru, deci, fiind cerere, va fi și mărire de preț. Cineva îmi spunea că dacă Mangalia ar fi administrată cum trebuie, atunci prețul unei garsoniere în Mangalia ar fi dublu față de cel al unei garsoniere în București.
Sigur, cei ce vor să cumpere un apartament, s-ar putea să mă înjure, dar trebuie să înțeleagă că, dacă prețurile locuințelor încep să scadă, atunci înseamnă că economia acelui oraș este în declin și oamenii părăsesc acel oraș. Fiind o ofertă mare de locuințe spre vânzare, mai mare decât cererea, prețurile lor vor scădea, deci trebuie să priceapă că, pe termen lung, lanțul bunăstării este acesta:
curățenie în oraș și stațiuni => turiști mulți => bani atrași în economia locală => locuri de muncă locale => cheltuirea banilor în sezonul rece în economia locală => bani întorși la bugetul local, după care circuitul se reia.
Invers, consecințele mizeriei în oraș și stațiuni sunt profund negative:
mizerie => turiști puțini => trebuie reduse tarifele pentru a-i atrage => bani din ce în ce mai puțini atrași în economia locală => dispariția locurilor de muncă locale => migrația locuitorilor spre alte orașe din țară sau alte țări => bani din ce în ce mai puțini la bugetul local => lipsă de fonduri în bugetul primăriei => mizeria se amplifică => orașul se urâțește și sărăcește => se intră pe o pantă a degradării și populația migrează spre locuri mai prospere.
Pentru a vă convinge, pun din nou mesajul unui cetățean din Brașov, ca avertisment. Trebuie să înțelegeți că, alături de el, alte mii de potențiali turiști ne fac reclamă negativă, datorită mizeriei și dezordinii pe care o întâlnesc în oraș, cu consecințele pe termen lung pe care le-am expus mai sus.
Sigur, cei ce vor să cumpere un apartament, s-ar putea să mă înjure, dar trebuie să înțeleagă că, dacă prețurile locuințelor încep să scadă, atunci înseamnă că economia acelui oraș este în declin și oamenii părăsesc acel oraș. Fiind o ofertă mare de locuințe spre vânzare, mai mare decât cererea, prețurile lor vor scădea, deci trebuie să priceapă că, pe termen lung, lanțul bunăstării este acesta:
curățenie în oraș și stațiuni => turiști mulți => bani atrași în economia locală => locuri de muncă locale => cheltuirea banilor în sezonul rece în economia locală => bani întorși la bugetul local, după care circuitul se reia.
Invers, consecințele mizeriei în oraș și stațiuni sunt profund negative:
mizerie => turiști puțini => trebuie reduse tarifele pentru a-i atrage => bani din ce în ce mai puțini atrași în economia locală => dispariția locurilor de muncă locale => migrația locuitorilor spre alte orașe din țară sau alte țări => bani din ce în ce mai puțini la bugetul local => lipsă de fonduri în bugetul primăriei => mizeria se amplifică => orașul se urâțește și sărăcește => se intră pe o pantă a degradării și populația migrează spre locuri mai prospere.
Pentru a vă convinge, pun din nou mesajul unui cetățean din Brașov, ca avertisment. Trebuie să înțelegeți că, alături de el, alte mii de potențiali turiști ne fac reclamă negativă, datorită mizeriei și dezordinii pe care o întâlnesc în oraș, cu consecințele pe termen lung pe care le-am expus mai sus.
 |
| Fiecare potențial turist pierdut, înseamnă alți 10-15 potențiali turiști pierduți. Fiecare turist mulțumit, înseamnă alți 10-15 potențiali turiști în anii următori. Sursa capturii: Facebook |
Concluzia punctului A este aceasta: investiția în curățenie, verdeață, flori, copaci, spații verzi frumos amenajate, locuințe zugrăvite pe zona centrală și turistică a orașului, este cea mai rentabilă investiție pentru oraș. Toate celelalte investiții sunt egale cu zero dacă nu se realizează în primul rând aceasta!
B). Reducerea cheltuielilor utilităților pentru cetățeni: apa rece, apa caldă, canalizarea, încălzirea pe timpul iernii, colectarea gunoiului, curentul electric.
a) pentru reducerea costului metrului cub de apă rece, unul din cele mai mari din țară, orașul trebuie să aibă propria regie de apă-canal, pentru a scăpa de sub imperiul unei regii care practică niște tarife mult prea mari, în raport cu alte zone ale țării. Acest lucru este sută la la sută realizabil, deoarece a fost deja introdus în comuna Peștera, din jud. Constanța; nu văd de ce nu ar putea fi posibil și în Mangalia, care se află pe cel mai mare acvifer de apă dulce potabilă din Europa. În această comună, prețul apei este de 1 leu/mc, iar pentru cei ce investesc în agricultură, prețul acesteia este de 0,5 lei/mc. Puteți vedea aceste lucruri aici. Desigur că acest lucru nu va fi prea ușor, deoarece va exista o rezistență a actualei regii, care nu va ceda prea ușor poziția de monopol, dar, prin voința cetățenilor și a conducerii orașului, acest lucru este perfect posibil;
b) reducerea costului pentru apa caldă, cel puțin pe perioada verii, este posibilă prin accesarea de fonduri europene și acoperirea tuturor blocurilor, după ce vor fi mansardate, cu panouri de încălzire a apei, acest lucru fiind în spiritul Acordului O.N.U. de la Paris, privind schimbarea surselor energetice, din decembrie 2015, dar și a politicii energetice a Uniunii Europene, după cum puteți vedea aici.
d) tot pentru reducerea costului încălzirii, se pot accesa fonduri europene pentru termoizolarea blocurilor și mansardarea acestora. Chiriile percepute apoi de primărie din închirierea acelor mansarde, pot fi redistribuite fie către asociațiile de proprietari, fie către alte programe pentru întreaga comunitate;
e)pentru colectarea gunoiului, nu văd rațiunea economică, pentru cetățenii proprietari ai bugetului primăriei, a unui contract cu o societate de salubritate din afara orașului. Acest lucru înseamnă că banii noștri se duc în conturile unei firme, care cheltuiește apoi acești bani în altă parte, nu în orașul nostru, deci se scot bani din circuitul economic al Mangaliei și se introduc în circuitul economic al altei comunități. Trebuie instituită o regie de salubritate în directă subordonare către primărie, cu costuri minime pentru comunitate, și care să folosească, atât forța de muncă de pe teren, cât și personalul administrativ, strict din localitate. Practic, la ora actuală, Mangalia este colonia altor localități, care, cu firmele lor, fac lucrări și servicii în orașul nostru, dar banii încasați pe aceste activități economice ies din economia orașului și se duc în contul acestor societăți, care nu cheltuiesc apoi nimic în economia Mangaliei, aceasta însemnând practic, sărăcirea pe termen lung, a comunității noastre;
f) energia electrică din România are unul din cele mai ridicate prețuri din Europa, acest lucru putând fi confirmat și de către cei care trăiesc acum în alte țări de pe continent. Acest lucru se datorează, în bună măsură, societăților de distribuție dar mai ales corupției din acest sistem de distribuție, sintagma „băieții deștepți din energie”, fiind foarte cunoscută de aproape toți românii. Pentru eliminarea acestor paraziți care-și fac castele în Elveția, pe banii noștri, se pot, de asemenea, accesa fonduri europene, pentru alimentarea cu energie prin panouri fotovoltaice și chiar prin centrale eoliene. Mangalia este cea mai însorită localitate din România iar vântul, după cum știm cu toții, bate aici de două ori pe an, șase luni-de la nord, șase luni-de la est. Germania, o țară cu mult mai puține zile însorite decât România, a început un amplu proces de reconversie energetică, mai ales după accidentul nuclear de la Fukushima, din 2011; cei ce vizitează Germania sau cei stabiliți deja acolo, pot să confirme spusele mele, deoarece din ce în ce mai multe imobile se acoperă cu panouri fotovoltaice. De ce să plătim niște paraziți cu sume enorme, când putem reduce drastic factura la energie implementând energiile verzi? Aștept răspunsul la această întrebare de la candidații la funcția de primar pentru mandatul următor.
Toate aceste soluții sunt perfect implementabile și în Mangalia, deoarece au fost deja probate în alte localități, fie din România, fie din alte țări, trebuie doar voință din partea primarului și a consiliului local.
O parte din ele le-am aplicat și eu, în gospodăria personală, reducându-mi factura la încălzirea apei și a locuinței, deci pot fi extrapolate cu atât mai mult, și cu mult mai multă eficiență, la un bloc de locuințe, la un cartier, sau la întreg orașul.
Aceste idei aș dori să fie puse în practică de viitorul meu primar. Să se gândească că și pentru el și familia lui va fi mult mai bine, iar satisfacția de-a face ceva pentru semenii lui, va fi infinit mai mare decât eventualele beneficii bănești, dobândite pe căi deja cunoscute de toată lumea. Cel mai valoros comision este o strângere de mână a unui concetățean care te privește în ochi și-ți spune sincer că-i mulțumit de munca ta de administrare a treburilor cetății.
Precizare: link-urile către alte societăți comerciale sunt pur informative, pentru exemplificare, autorul acestui blog neavând contracte comerciale de promovare a acestor societăți.
Puteți vedea celelalte articole de pe blog, pe această pagină, sus, în dreapta, în Arhiva blog.
B). Reducerea cheltuielilor utilităților pentru cetățeni: apa rece, apa caldă, canalizarea, încălzirea pe timpul iernii, colectarea gunoiului, curentul electric.
a) pentru reducerea costului metrului cub de apă rece, unul din cele mai mari din țară, orașul trebuie să aibă propria regie de apă-canal, pentru a scăpa de sub imperiul unei regii care practică niște tarife mult prea mari, în raport cu alte zone ale țării. Acest lucru este sută la la sută realizabil, deoarece a fost deja introdus în comuna Peștera, din jud. Constanța; nu văd de ce nu ar putea fi posibil și în Mangalia, care se află pe cel mai mare acvifer de apă dulce potabilă din Europa. În această comună, prețul apei este de 1 leu/mc, iar pentru cei ce investesc în agricultură, prețul acesteia este de 0,5 lei/mc. Puteți vedea aceste lucruri aici. Desigur că acest lucru nu va fi prea ușor, deoarece va exista o rezistență a actualei regii, care nu va ceda prea ușor poziția de monopol, dar, prin voința cetățenilor și a conducerii orașului, acest lucru este perfect posibil;
b) reducerea costului pentru apa caldă, cel puțin pe perioada verii, este posibilă prin accesarea de fonduri europene și acoperirea tuturor blocurilor, după ce vor fi mansardate, cu panouri de încălzire a apei, acest lucru fiind în spiritul Acordului O.N.U. de la Paris, privind schimbarea surselor energetice, din decembrie 2015, dar și a politicii energetice a Uniunii Europene, după cum puteți vedea aici.
c)pentru reducerea încălzirii pe timpul iernii, deși orașul a fost racordat la gaze, există, totuși, o variantă mai ieftină, prin încălzirea cu peleți de masă vegetală, care pot fi folosiți chiar la centralele termice actuale, prin simpla schimbare a arzătorului acestora. Din ceea ce cunosc eu, la blocurile din București unde au fost puse astfel de centrale, pe peleți, costul apei calde și al încălzirii, la un apartament de două camere, a fost în jur de 80 lei/lună. Comparați cu cât plătiți dumneavoastră acum și veți trage singuri concluzia dacă merită introdus acest sistem și în Mangalia. Cred că trebuie experimentat, timp de o lună sau două, pe o centrală termică a unui cartier și, dacă costurile sunt substanțial mai mici, sistemul poate fi implementat apoi la nivelul întregului oraș. Mai multe despre aceste centrale puteți citi aici;
 |
| Pentru cei ce nu au auzit încă de peleți. Sunt resturi vegetale presate (rumeguș, paie, frunze uscate, coceni, etc.) Sursa:ibdimv.ro |
d) tot pentru reducerea costului încălzirii, se pot accesa fonduri europene pentru termoizolarea blocurilor și mansardarea acestora. Chiriile percepute apoi de primărie din închirierea acelor mansarde, pot fi redistribuite fie către asociațiile de proprietari, fie către alte programe pentru întreaga comunitate;
e)pentru colectarea gunoiului, nu văd rațiunea economică, pentru cetățenii proprietari ai bugetului primăriei, a unui contract cu o societate de salubritate din afara orașului. Acest lucru înseamnă că banii noștri se duc în conturile unei firme, care cheltuiește apoi acești bani în altă parte, nu în orașul nostru, deci se scot bani din circuitul economic al Mangaliei și se introduc în circuitul economic al altei comunități. Trebuie instituită o regie de salubritate în directă subordonare către primărie, cu costuri minime pentru comunitate, și care să folosească, atât forța de muncă de pe teren, cât și personalul administrativ, strict din localitate. Practic, la ora actuală, Mangalia este colonia altor localități, care, cu firmele lor, fac lucrări și servicii în orașul nostru, dar banii încasați pe aceste activități economice ies din economia orașului și se duc în contul acestor societăți, care nu cheltuiesc apoi nimic în economia Mangaliei, aceasta însemnând practic, sărăcirea pe termen lung, a comunității noastre;
f) energia electrică din România are unul din cele mai ridicate prețuri din Europa, acest lucru putând fi confirmat și de către cei care trăiesc acum în alte țări de pe continent. Acest lucru se datorează, în bună măsură, societăților de distribuție dar mai ales corupției din acest sistem de distribuție, sintagma „băieții deștepți din energie”, fiind foarte cunoscută de aproape toți românii. Pentru eliminarea acestor paraziți care-și fac castele în Elveția, pe banii noștri, se pot, de asemenea, accesa fonduri europene, pentru alimentarea cu energie prin panouri fotovoltaice și chiar prin centrale eoliene. Mangalia este cea mai însorită localitate din România iar vântul, după cum știm cu toții, bate aici de două ori pe an, șase luni-de la nord, șase luni-de la est. Germania, o țară cu mult mai puține zile însorite decât România, a început un amplu proces de reconversie energetică, mai ales după accidentul nuclear de la Fukushima, din 2011; cei ce vizitează Germania sau cei stabiliți deja acolo, pot să confirme spusele mele, deoarece din ce în ce mai multe imobile se acoperă cu panouri fotovoltaice. De ce să plătim niște paraziți cu sume enorme, când putem reduce drastic factura la energie implementând energiile verzi? Aștept răspunsul la această întrebare de la candidații la funcția de primar pentru mandatul următor.
 |
| Panouri fotovoltaice în Freiburg, Germania. Așa ar putea arăta și Mangalia, iar factura la energie s-ar reduce la minimum. Mangalia are 300 de zile însorite pe an. Sursa:wikipedia.org |
 |
| Centrale eoliene în Danemarca. Așa ar putea arăta și partea de vest a Mangaliei, reducând factura la energie. Acum vântul bate în oraș doar ca să ridice praful și nisipul de la deszăpezire în ochii trecătorilor. Sursa:reversehomesickness.com |
O parte din ele le-am aplicat și eu, în gospodăria personală, reducându-mi factura la încălzirea apei și a locuinței, deci pot fi extrapolate cu atât mai mult, și cu mult mai multă eficiență, la un bloc de locuințe, la un cartier, sau la întreg orașul.
Aceste idei aș dori să fie puse în practică de viitorul meu primar. Să se gândească că și pentru el și familia lui va fi mult mai bine, iar satisfacția de-a face ceva pentru semenii lui, va fi infinit mai mare decât eventualele beneficii bănești, dobândite pe căi deja cunoscute de toată lumea. Cel mai valoros comision este o strângere de mână a unui concetățean care te privește în ochi și-ți spune sincer că-i mulțumit de munca ta de administrare a treburilor cetății.
Precizare: link-urile către alte societăți comerciale sunt pur informative, pentru exemplificare, autorul acestui blog neavând contracte comerciale de promovare a acestor societăți.
Puteți vedea celelalte articole de pe blog, pe această pagină, sus, în dreapta, în Arhiva blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu