Să lase vrăjeala!

Una din definițiile neoficiale ale marketingului este aceasta: marketingul este arta de a-i convinge pe oameni să cumpere lucruri de care n-au nevoie! Prin această artă suntem convinși să cumpărăm încă o tigaie, deși mai avem acasă încă patru, să cumpărăm încă un cuțit, deși mai avem acasă încă zece, sau să cumpărăm încă o răzătoare de legume, deși ne-am mai julit degetele în alte patru răzătoare, pe care le-am aruncat, apoi, de fiecare dată, cu degetele însângerate, pe geamul bucătăriei.
Tot prin arta marketingului politic putem fi  convinși că un hoț supercalificat, purtător de costum și cravată, (pentru a ne induce ideea că este o persoană onorabilă), merită să fie ales într-o funcție de conducere la nivel central sau local.

Un candidat la funcția de primar este și el „un produs de marketing”, care trebuie înfășurat într-un „ambalaj care vinde”. „Cumpărătorii” sunt cei care, în cabina de vot, vor mâzgăli numele acestui produs, cu ștampila, pe care scrie cel mai drag cuvânt candidaților: VOTAT! Așadar, cetățeanul, fie el turmentat, ca în piesa lui Caragiale, fie treaz, după ce a ascultat „Deșteaptă-te, române!”, își  „cumpără” destinul comunității lui, pe următorii patru ani, din oferta ce i-a fost pusă la dispoziție, prin actul votului său. Dacă are de ales între unul bun și unul rău, după cum îi  consideră fiecare, îl va alege pe cel mai bun. Dacă în această ofertă are două produse aproximativ la fel de proaste, îl va alege pe cel mai mic dintre ele.

Candidatul ideal trebuie să fie, în concepția partidelor ce-l propun, în primul rând arătos, înalt, cu carismă, cu „sex-appeal” (jumătate din votanți sunt de sex opus, nu?), să fie deștept, să fie un bun orator, să-și expună ideile cu limpezime și claritate maximă, pentru a fi înțeles de o masă cât mai mare de alegători, să lucreze bine în echipă, și să fie un bun gospodar. Din păcate, calitatea de bun gospodar, cea mai importantă, nu o putem vedea decât după cel puțin un an, doi, după alegeri, nu înainte, iar pe noi, alegătorii, asta ne interesează cel mai mult, nu câți centimetri măsoară cel ce-și pune munca în slujba comunității, nici cât de bine rostogolește vorbele la microfonul de la tribună. Poate c-ar fi mai bine ca această calitate s-o studiem prin ceea ce a făcut în propria viață, până la această candidatură și, dacă a fost cumva „prea gospodar”, adică dacă averea lui pare a fi dobândită pe căi discutabile, atunci să ne punem un semn de întrebare. Așadar,  cam multe calități se cer pentru un singur om, nu-i așa? 

Fiind greu să găsim persoana care să fie combinația genetică perfectă pentru candidatură, ne mulțumim cu ceea ce ni se oferă, urmând ca mașinăria marketingului electoral să-i atenueze defectele și să-i amplifice la maximum calitățile: dacă-i mic de statură, îl pozăm de jos în sus și-i punem poza pe stâlpi, la cel puțin doi metri jumate înălțime, ca să pară mai înalt, atunci când îl privește alegătorul; dacă e prea gras, îi facem o ajustare fotoshopică a obrajilor, a cefei și a burții, și-l mai subțiem puțin; dacă natura l-a înzestrat cu o frunte îngustă și cu maxilare puternice, îi mai tăiem din fălci și-i mai adăugăm la frunte, ca să pară mai puțin agresiv și mai mult cerebral; dacă în școală i-au plăcut mai mult cărțile de joc decât alea de citit, îi umblăm puțin și la privire și i-o facem mai expresivă, mai inteligentă, pentru a nu semăna cu un babuin în călduri; dacă are o mină agresivă, răutăcioasă, respingătoare, îi punem un zâmbet postorgasmic de giocondă davinciană și am rezolvat problema! Trăiască fotoshop-ul și nebăgarea de seamă a alegătorului!

Cu ajutorul tehnicii fotografice, orice maimuță poate fi făcută
candidat. Alegători se vor găsi destui, cu condiția ca maimuța
să facă cinste cu mici și bere! Sursa:ro.blastingnews.com

Această imagine prelucrată o punem apoi peste tot, pe bannere, pe stâlpi, pe pliante, pentru a fi inoculată, prin repetiție vizuală, în partea cea mai primitivă a creierului electoratului, cea responsabilă mai mult cu reflexele decât cu rațiunea și gândirea analitică. Rezultă de aici că cel mai nerentabil, din punct de vedere al costurilor marketingului electoral, este un candidat scund, prost, cu maxilare puternice, cu frunte îngustă, cu voce agresivă, fără carismă, fără „sex appeal” și care, în loc să vorbească, se răstește tot timpul, acuzându-i pe alții de nereușitele lui. Mașinăria marketingului electoral va trebui să cheltuiască cât mai mult pentru a-i acoperi defectele și a i le transforma în calități.
Alegătorii, o bună parte din ei, vor acționa precum câinii lui Pavlov, care salivau când li se aprindea becul, știind că urmează apoi și păpica: vor vota pe cel care i-a făcut să „saliveze”, la mici, bere, găleți, șepci, tricouri și alte mărunțișuri care i-au făcut să aibă o legătură emoțională cu candidatul, care i-a făcut „să se simtă bine”, care le-a creat o emoție plăcută. 

Alegătorul preferat al candidaților din România:
vânzătorul de vot contra mici și bere! Sursa:citynews.ro

Tot în categoria votanților emoționali intră și rudele, prietenii, cei ce au avut, în trecut, vreun câștig material de pe urma candidatului, cum ar fi cei care au fost angajați de către acesta, vârstnicii premiați pentru împlinirea anumitei vârste, sau cei ce au avut diferite  avantaje bănești, ajutoare, premii, toate acele cadouri electorale, mascate subtil prin diplome și bani pentru electoratul mai vulnerabil financiar, în special pensionarii, ei fiind masa de manevră cea mai manipulabilă, atât datorită veniturilor mici, cât și accesului foarte scăzut la ultimul mijloc de informare, internetul. Prin asta a excelat faraonul-regele-sultanul-mai puțin primarul Mazăre, creatorul unei monarhii butaforice în orașul Constanța, care stătea mai mult pe care alegorice decât la primărie, și care a făcut din pensionarii orașului, o masă amorfă de ștampilat voturi.

Mangalia a ajuns acum o colonie a Constanței, și este condusă după
principiile faraonului-regelui-sultanului Mazăre: mită electorală la
pensionari, cu diplome și cadouri la aniversări, mizerie și neglijență în oraș!
Așa metropolă, așa colonie!
Sursa: academiacatavencu.info

Aceasta e marea problemă a democrației de pretutindeni: sunt mai mulți oameni care votează emoțional decât cei care fac acest gest, rațional.

Dar, din fericire, nu votează numai cei fără gândire analitică, care, din păcate, sunt foarte mulți. Mai merg la vot și oameni care pot vedea dincolo de aparențe și discursuri sforăitoare, care analizează limbajul non verbal al candidatului, care se interesează de trecutul acestuia, de felul în care și-a dobândit averea, de ceea ce a făcut în mandatul anterior, dacă a mai fost în aceeași funcție. Aceștia, având și alte informații decât cele strict senzoriale, emoționale, „salivare”, vor putea proiecta în viitor evoluția, „graficul” comportamentului acestuia: dacă în trecut a fost jigodie, e greu de presupus că, odată ajuns în funcție, se va orienta în sens opus, la 180 de grade, devenind sfânt. Aceștia sunt cei mai nesuferiți votanți pentru un candidat: ei pun întrebări incomode, vin cu argumente, cu raționamente, cu logică și cu analiză. Ei nu acționează umoral, punând ștampila cu gândul la sfârâitul micilor și la gâlgâitul berii pe esofag, ci la ceea ce va urma să facă în funcție candidatul.

Aș dori ca pretendenții la funcția de primar să încerce altă abordare a electoratului! Încercați măcar o dată să renunțați la acest marketing electoral penibil, la bannere, la pliante, la megafoanele de pe mașini, care urlă ca în Al Treilea Reich , la discursuri ținute pe scene unde înainte s-a cântat muzică populară, manele sau rock, la mituirea cu mici și bere a oamenilor, la promisiuni fără acoperire.

Îmi doresc un candidat independent, neînscris în nici o mașinărie de marketing electoral, care să meargă printre oameni, direct la ei acasă, în scara blocurilor, la case, pe faleză, pardon, care faleză?, la oamenii de afaceri din oraș, să-i întrebe, pe fiecare, ce nemulțumiri au, ce-și doresc pentru oraș, ce idei au pentru îmbunătățirea vieții orașului: unul vrea o nouă grădiniță, altul un teren de sport îngrijit, altul-mansardarea unei școli, altul-un bazin de înot olimpic, altul-sală de operă, altul-o vulcanizare pentru prezervative (mai și glumim puțin, că văd că prea sunteți încruntați, stimați candidați!), altul-o grădină botanică; oamenii de afaceri-mai mult sprijin, mai puțină birocrație, că ei aduc venituri comunității și bugetului de stat; alții-mai multe flori, mai multă iarbă verde și mai mulți pomi.

Renunțați la promisiuni și în primul rând ascultați ceea ce vor oamenii; ei trebuie să vină cu propuneri, pentru că ei se confruntă cu neajunsurile!

Nu mai cheltuiți milioane de lei ca să umpleți orașul cu chipuri schimonosite de fotoshop, e deja destulă mizerie în oraș, mai bine cu banii ăia ați face curățenie, ați pune flori și copaci, ați repara digurile și farul, bazele sportive, ați mansarda Școala nr. 5, ai cărei elevi câștigă concursuri județene și naționale! Nu mai tăiați alți copaci, ca să faceți hârtie pentru pliante, că destui taie firma  lui Schweighoffer în pădurile României, renunțați la risipa asta inutilă!

Compuneți programul electoral din lista de dorințe a ceea ce vor oamenii, nu din ceea ce vă umple dvs. buzunarul. Puneți prin oraș flori, iarbă, pomi, lăsați-ne cu atâtea betoane, că ne-ajung! Cine gândește cât de cât în orașul ăsta, își dă seama că toate aceste construcții faraonice, pline de betoane, au rolul de a umfla cât mai mult devizul, pentru ca și comisionul, proporțional acestui deviz, să fie substanțial.

Nu era oare mai urgent să reparați toate digurile, decât să
construiți toate betoanele de la sensul giratoriu și de pe faleză?
Turiștii se plimbă pe dig și fac poze cu marea, nu cu sensul giratoriu!

Oraș european? Ridicați ziduri pe faleză, ca să nu cadă copiii, dar balustrada
asta din portul turistic nu o reparați și nu o întrețineți! Aici nu cad copiii în apă?
 În primul rând trebuie întreținut orașul, nu mai băgați banii noștri în betoane faraonice!

Oraș european? Turnați pe diguri un strat de beton, sau de asfalt, că pe aici se
plimbă turiștii și localnicii, la aerosoli. Asta e zona cea mai
circulată de turiști, chiar nu sunteți conștienți de chestia asta? Chiar nu vă pasă?

Orice primar din țara asta ar trebui să studieze TEORIA FERESTRELOR SPARTE.
Deși am mai pus-o într-un articol precedent, v-o reamintesc și aici.
Aici, la sistemul de iluminat din portul turistic, se vede cel mai clar că nu
vă interesează întreținerea orașului. Studiați teoria asta și puneți-o în practică!

Lăsați vrăjeala cu „oraș european”, „civilizație europeană”, „creșterea bunăstării” și alte clișee verbale care nu au nici o acoperire  în fapte! De opt ani de zile, orașul ăsta se îndreaptă spre civilizația stradală a Indiei, nu a Europei, doar vacile care să umble pe centrul orașului mai lipsesc, în rest nu prea sunt diferențe.

„Oraș european”, „civilizație europeană”- clișee verbale pentru fraierii care vă aleg.
 Ne îndreptăm spre India, nu spre Europa!

Civilizație europeană? Într-un oraș european nu se dă cu nisip pe zăpadă,
ca să rămână strada murdară un an de zile și să înfunde
canalizarea la prima ploaie torențială.

Oraș european? Într-un oraș german, societatea care face
o lucrare publică, pune tot pământul într-o benă sau în saci speciali,
nu lasă noroi pe domeniul public. 

Aceasta este imaginea pe care ar trebui s-o puneți pe stâlpi
în campania electorală: „V-am tras-o, fraierilor!”
Sursa: hazmedia.ro

De opt ani de zile prețul locuințelor scade, numărul locuitorilor scade, acestea sunt indicatoare clare că oamenii pleacă din acest oraș. Dacă oamenii părăsesc orașul, înseamnă că economia locală este în declin; investitorii nu vin într-un oraș murdar, neîngrijit; aspectul mizer al domeniului public e primul indicator că autoritatea locală e coruptă și n-o interesează binele comunității.

Ca o concluzie a acestui articol, pentru viitorul primar: repet titlul, deși e oarecum neacademic: lăsați vrăjeala! Vrem fapte!

Pentru a vedea și celelalte articole, aveți sus, în dreapta, Arhiva blog.