Să izolăm total Mangalia!

E șocant, nu? Da, am pus acest titlu, tocmai pentru a vă atrage atenția și a intra pe această pagină, ca să vedeți despre ce este vorba. De fapt, titlul complet ar trebui să fie: Să izolăm Mangalia din punct de vedere al resurselor energetice și al resurselor vitale! Am să vă explic acum, pe îndelete, de ce trebuie să facem lucrul ăsta. 

Trăim într-o lume interdependentă, în care resursele pentru existență ale unei localități provin din alte părți: alimentele, carburanții, produsele de igienă personală și a locuinței, îmbrăcămintea, medicamentele, aproape totul este produs în altă parte. Pentru a ajunge la noi în oraș, aceste lucruri străbat zeci, sute, mii de kilometri, o bună parte din ele fiind comercializate prin supermarketuri. 

Pentru că trăim într-o lume nesigură, când oricând poate apărea o stare de necesitate (război, invazia refugiaților, cutremur, inundații catastrofale, ierni foarte grele, cu zăpezi mari, etc.), Mangalia este foarte vulnerabilă deoarece depinde de următoarele lucruri:

-podurile de la Agigea, care traversează canalul Dunăre-Marea Neagră. Imaginați-vă că, într-un conflict armat, cele două poduri sunt distruse: Mangalia rămâne izolată de Constanța, principalul oraș de legătură cu exteriorul;

Podul rutier de la Agigea, ca și cel nou, din aval de ecluză, două puncte foarte
vulnerabile pentru orașul Mangalia, în caz de stare de necesitate 
(război, revolte populare, închideri pentru reparații, cutremure,etc)
Sursa: cugetliber.ro

-conducta de gaz care vine din afara orașului, gazul fiind livrat de Gazprom, din Rusia, prin conducta ce traversează Dobrogea și merge în Bulgaria. Imaginați-vă cât de vulnerabili suntem în cazul unui conflict armat cu Rusia, într-o iarnă cu minus 10 grade Celsius, când acest gaz ar putea fi oprit;

-carburanții din benzinării sunt aduși de la rafinăriile din țară. Să ne imaginăm că, la fel, fiind conflict armat, acele rafinării sunt distruse: Mangalia rămâne fără carburanți;

-alimentele de bază și produsele pentru curățenie și igienă personală sunt aduse, în marea lor majoritate, din alte părți ale țării sau ale lumii. Amintiți-vă ce goale erau rafturile supermarketurilor acum trei ani, când autostrada Soarelui a fost închisă datorită viscolului și nămeților de zăpadă.

- energia electrică ne vine prin rețelele electrice din sistemul național de distribuție, Cernavodă fiind cel mai apropiat punct de producere al acesteia. Imaginați-vă, la fel, fie război, fie altă catastrofă ( Doamne ferește!) : Mangalia poate rămâne izolată pe termen lung fără curent electric.

Pentru toate situațiile de mai sus, trebuie ca orașul să aibă și variante de „funcționare de avarie”, adică, așa cum spun strategii, o variantă B.

Am să mă refer pentru început la situația în care, din diferite motive ( război, sancțiuni economice, etc,) se închide conducta de gaz. Acest lucru nu este improbabil, deoarece chiar s-a întâmplat în anii recenți, în Ucraina. Pentru o astfel de situație, aș propune ca variantă B, funcționarea pe bază de peleți a centralelor, dar nu cumpărați din alte surse, ci chiar produși local, din resturi vegetale de pe teritoriul orașului. Aceste resturi pot fi: crengile de la toaletarea arborilor din oraș și din stațiuni, frunzele uscate, buruienile uscate, crengile pomilor din gospodăriile populației, joardele de vie, rumegușul de la atelierele de tâmplărie și mobilă, resturile de la depozitele de lemne, paiele, practic orice material vegetal uscat. Aceste resturi vegetale, o adevărată comoară energetică, la ora actuală sunt pur și simplu aruncate la groapa de gunoi, în timp ce noi îi plătim pe rușii de la Gazprom! Bună afacere, nu?!

Peleți produși din resturi vegetale, o resursă energetică regenerabilă și locală.
Mangalia aruncă acum la gunoi zeci, poate sute de tone din această resursă!
Sursa:stiriagricole.ro

Există utilaje de producție industrială a peleților din astfel de resturi vegetale. Pentru acest lucru, va trebui înființată o regie de gospodărire orășenească, cum a mai fost și înainte, care să aibă ca obiect de lucru și această activitate, alături de amenajarea spațiilor verzi și alte lucrări care sunt necesare pentru gospodărirea spațiului public.

Linie producție peleți. Sursa:ucifocsani.ro

Primăria ar putea cumpăra o suprafață de teren agricol, în imediata vecinătate a orașului, pe care să se cultive salcie energetică, din care, de asemenea, să se facă peleți pentru centralele termice. Salcia energetică se cultivă masiv în țările nordice, în special în Suedia, fiind o plantă excepțională pentru acest lucru, ușor de cultivat și de întreținut, cu cheltuieli minime.

Salcia energetică, o resursă mai ieftină decât gazul
folosită pe scară largă în țările nordice.
Sursa:salcieenergetica.ideideafaceri.ro

Sigur, unii s-ar putea să spună că eu bat câmpii și să zică: „Bine, domnule, acum, după ce am băgat gaze în oraș, vii tu cu elucubrațiile tale cu peleți din gunoaie! În loc să progresăm, dăm înapoi?!”
La o asemenea remarcă, vă pot asigura că acest sistem de încălzire există deja în țările nordice, este mai ieftin decât gazele și are două mari avantaje:

1) este o resursă energetică regenerabilă, aceste resturi vegetale adunându-se în fiecare an;

2) este  o resursă locală, care nu este situată la mii de kilometri distanță, precum gazul.

Vă invit să vizionați un scurt videoclip în care veți vedea cum, în insula Samso din Danemarca, se produce mai multă energie decât este nevoie, una din surse fiind peleții obținuți din resturile vegetale provenite de la fermierii locali, care sunt folosiți la centralele termice.

Dacă Mangalia va aplica acest mod de încălzire, factura locuitorilor se va diminua cu cel puțin 50 %, dacă ne gândim numai la câtă masă vegetală se adună de pe domeniul public, care este aproape gratis, plus că va avea marele avantaj că nu va mai exista niciodată pericolul ca locuitorii să rămână fără căldură, sursa energetică fiind locală și regenerabilă.
Dacă în Danemarca s-a putut, de ce nu s-ar putea și la noi? Suntem noi, românii, mai proști decât danezii? Cine câștigă mai multe medalii la saloanele de inventică, românii sau danezii? Diferența între ei și noi este că ei aleg pe cine trebuie, pentru a le organiza comunitatea. Poate că au și de unde alege...

Pentru a avea energie electrică produsă local, astfel încât să nu depindem de o sursă exterioară orașului, într-o situație de criză, am expus problema deja într-un articol recent. Îl puteți vedea în dreapta, sus, în Arhiva blog, pe luna martie: Să conducă primăria ca pe o afacere...

Pentru situația în care, din diferite motive, nu vom avea carburanți la benzinării, pentru mașinile personale, în situații de criză, cel mai bine este să avem un sistem de transport în comun electric, problemă pe care am expus-o în alt articol, pe care îl puteți revedea aici.

Pentru situația în care nu vom putea avea alimente la supermarket, de asemenea, într-o situație de criză, trebuie să discutăm problema ceva mai detaliat.

Supermarketurile omoară economia locală. Aceasta este o regulă general valabilă, din America până-n Indonezia. Motivul este că imensa majoritate a produselor provin din alte locuri iar banii câștigați de supermarket sunt cheltuiți în altă parte, nu în economia locală. Ca să înțelegeți mai bine acest lucru, vă propun să citiți acest articol, despre orașul Zalău, dar care este valabil pentru oricare alt oraș, inclusiv pentru Mangalia.
Dacă ați citit articolul, acum vă dați seama de ce lucrurile s-au înrăutățit și în Mangalia, încet, încet, timp de 26 de ani.

De aceea trebuie să dezvoltăm o rețea de mici magazine alimentare, prin cartiere, care să vândă alimente produse în satele din împrejurimile Mangaliei. Acest lucru este necesar atât pentru dezvoltarea economiei locale, distrusă de apariția supermarketurilor, dar și pentru a avea alimente într-o situație de criză. 

E posibil ca unii dintre dvs. să considere aceste idei puțin deplasate, mai ales cei care se complac într-o stare de lucruri existentă și nu vor să facă efortul de a trece la o stare mai bună. Trebuie totuși să ținem cont de faptul că trăim într-o lume în care schimbările de orice fel se petrec cu o viteză amețitoare și este bine să fim pregătiți, în permanență, ca orașul nostru să facă față oricărei crize care ar putea apărea din senin, așa cum s-a întâmplat și în alte locuri de pe glob, până nu demult, foarte liniștite. Gândiți-vă la un sat din munții Apuseni, care își duce existența de veacuri, numai cu ceea ce se produce local: apă, hrană, îmbrăcăminte, materiale de construcții, etc. Acel sat este foarte puțin afectat de crizele care afectează orașele care trăiesc într-o lume mondializată, pe când un oraș foarte prosper odinioară, ca Detroit, de pildă, a ajuns acum o ruină, un oraș fantomă, pentru că s-a bazat pe o singură latură economică: industria auto. Despre acest lucru, vă invit să citiți un articol de-al meu ceva mai vechi, aici.

Titlul articolului ar putea suna mai bine așa: Să trăim cât mai mult din propriile noastre resurse, pentru a fi cât mai puțin vulnerabili la crizele din exterior. 

Deși poate că unora li se pare cam apocaliptic ceea ce am scris aici, vă rog să vă gândiți că acum câțiva ani de zile și locuitorii Siriei se bucurau de o țară considerată ca fiind una dintre cele mai stabile din lume. 

 Acest articol este dedicat tuturor locuitorilor Mangaliei, pentru a conștientiza că trebuie să dezvoltăm o economie locală puternică, alături de noile tehnologii din energie. Totuși, pentru că este adresat în special candidaților la funcția de primar, la final le spun și domniilor lor să mediteze la cele citite aici și, dacă ajung în funcția de administrator al banilor comunității, să-i investească în acele direcții care îmbunătățesc viața locuitorilor pe termen lung.

Pentru a citi și celelalte articole, sus, în dreapta paginii, aveți Arhiva blog.